InfoWatch

InfoWatch

Abonare la serviciul InfoWatch:







 
Enterprise Europe Network
username

creati un cont nou creati un cont

Stiri EENultimele noutati din reteaua EEN

Abonati-va la feed-ul de stiri

Decizia Curtii de Justitie a UE conform careia pasagerii zborurilor care au intarzieri prelungite pot fi despagubiti

24.10.2012
 

Atunci cand ajung la destinația lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută, pasagerii pot solicita companiei aeriene o compensație in sumă fixă, cu excepția cazului in care intarzierea este cauzată de imprejurări extraordinare
Dreptul Uniunii1 prevede că, in caz de anulare a unui zbor, pasagerii pot primi o compensație in sumă fixă al cărei cuantum este cuprins intre 250 și 600 de euro. In Hotărarea Sturgeon2, Curtea de Justiție a considerat că pasagerii zborurilor intarziate pot fi asimilați pasagerilor zborurilor anulate in ceea ce privește dreptul la compensație. Prin urmare, Curtea a decis că, dacă ajung la destinația lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial, aceștia pot solicita companiei aeriene o compensație in sumă fixă, cu excepția cazului in care intarzierea este cauzată de imprejurări extraordinare.
Amtsgericht Köln (Tribunal regional din Köln, Germania) È™i High Court of Justice (Regatul Unit) doresc să obÈ›ină precizări cu privire la inÈ›elesul Hotărarii Sturgeon. In prima cauză (C-581/10), instanÈ›a germană este sesizată cu un litigiu intre unii pasageri È™i compania aeriană Lufthansa cu privire la intarzierea zborului lor cu mai mult de 24 de ore față de orarul prevăzut iniÈ›ial. In a doua cauză (C-629/10), TUI Travel, British Airways, easyJet Airline, precum È™i International Air Transport Association (asociaÈ›ie internaÈ›ională de transport aerian - IATA) au sesizat instanÈ›a din Regatul Unit ca urmare a refuzului Civil Aviation Authority (autoritate de aviaÈ›ie civilă) de a admite cererea lor de a nu le impune o obligaÈ›ie de a despăgubi pasagerii zborurilor intarziate. Acest organism independent, responsabil cu punerea in aplicare a reglementării din domeniul aviaÅ£iei in Regatul Unit, precizase că era obligat să respecte Hotărarea Sturgeon.
In hotărarea pronunțată astăzi, Curtea confirmă interpretarea dreptului Uniunii pe care a dat o in Hotărarea Sturgeon. Curtea amintește că principiul egalității de tratament impune ca pasagerii zborurilor intarziate să fie considerați ca fiind intr o situație comparabilă cu pasagerii zborurilor anulate "in ultimul minut" in ceea ce priveşte aplicarea dreptului lor la compensaţie, intrucat aceşti pasageri suportă o neplăcere similară, şi anume o pierdere de timp.
Or, avand in vedere că pasagerii zborurilor anulate au dreptul la o compensație in cazul in care pierderea de timp suportată este egală sau mai mare de trei ore, Curtea hotărăște că pasagerii zborurilor intarziate pot de asemenea să invoce acest drept atunci cand suportă, ca urmare a intarzierii zborului lor, aceeași pierdere de timp, cu alte cuvinte atunci cand ajung la destinația finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută inițial de operatorul de transport aerian.
In aceste condiții, legiuitorul Uniunii, prin adoptarea acestei legislații, urmărea să creeze un echilibru intre interesele pasagerilor aerieni și cele ale operatorilor de transport aerian. Astfel, o intarziere de această natură nu conferă dreptul la o despăgubire a pasagerilor dacă operatorul de transport aerian poate face dovada că intarzierea prelungită este cauzată de imprejurări excepţionale care nu ar fi putut să fie evitate in pofida adoptării tuturor măsurilor rezonabile, cu alte cuvinte imprejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.
Curtea subliniază de asemenea că obligaţia de despăgubire a pasagerilor zborurilor intarziate este compatibilă cu Convenţia de la Montreal3. In această privință, Curtea constată că pierderea de timp inerentă unei intarzieri a zborului constituie o neplăcere care nu este reglementată in Convenţia de la Montreal. In consecință, obligația de despăgubire a pasagerilor zborurilor intarziate se situează in afara domeniului de aplicare al acestei convenții, fiind insă complementară sistemului de daune interese pe care il prevede aceasta.
In continuare, Curtea consideră că obligația respectivă este compatibilă și cu principiul securității juridice potrivit căruia pasagerii și operatorii de transport aerian trebuie să cunoască cu exactitate intinderea drepturilor și obligațiilor lor.
Mai mult, Curtea precizează că această cerință este conformă cu principiul proporționalității, potrivit căruia actele instituțiilor Uniunii nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea in cauză, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate in raport cu scopurile vizate. In această privință, Curtea constată că obligaţia de compensaţie nu vizează toate intarzierile, ci numai intarzierile prelungite. Pe de altă parte, companiile aeriene nu au obligaţia să plătească o compensaţie dacă pot face dovada că anularea sau intarzierea prelungită este cauzată de imprejurări excepţionale.
In fine, Curtea examinează solicitările companiilor aeriene in cauză, care urmăresc limitarea in timp a efectelor hotărarii pronunțate. Acestea din urmă apreciază că dreptul Uniunii nu poate fi invocat ca temei pentru cererile de compensaţie ale pasagerilor privind zboruri care au intarziat anterior datei pronunțării prezentei hotărari, cu excepţia pasagerilor care, la data pronunțării acestei hotărari, introduseseră deja o acţiune in vederea obţinerii unei compensaţii.
In această privință, Curtea răspunde că nu este necesar să fie limitate in timp efectele prezentei hotărari.
MENȚIUNE: Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții intrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, in egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Sursa:Curtea de Justitie a UE